Înscrieri la grădiniță în comunități sărace

Sprijin pentru programul Fiecare Copil în Grădiniță – Legea 248/2015 pentru stimularea participării în învățământul preșcolar a copiilor din familii defavorizate, prin tichete sociale de 50 de lei pe lună, condiționate de prezența copiilor la grădiniță

Programul național are fonduri alocate, de la bugetul de stat, pentru 110.000 de copii estimați de Ministerul Muncii ca fiind eligibili (copii din familii sărace care au venitul maxim pe membru de familie de 284 de lei pe lună). În anul școlar 2016-2017, au beneficiat de program în jur de 70.000 de copii. Pentru anul școlar viitor, lucrăm împreună cu OvidiuRo să creștem numărul copiilor săraci înscriși la grădiniță și care beneficiază de Legea 248/2015.

Am început în mai 2017 cu comuna Castelu, județul Constanța, iar din septembrie ne uităm la cum se aplică legea în județul Dâmbovița.

De ce Castelu?

Pentru că știam că satul are trei zone extrem de sărace, cu peste 100 de copii de grădiniță. Și mai știam că dintre ei, doar 10 au beneficiat de Legea 248 în acest an școlar. Restul fie nu au fost înscriși la grădiniță, fie au fost, dar părinții nu au depus cerere pentru a beneficia de tichetele sociale.

Am vorbit cu viceprimarul și cu directorul școlii din Castelu, care ne-au spus că au un recensământ al copiilor care ar trebui înscriși la grădiniță pentru anul școlar următor, dar că ar avea nevoie de ajutor să-i înscrie. Prin urmare, într-o zi din mai, am strâns un grup de 15 voluntari din București și din Constanța și ne-am dus din ușă în ușă, împreună cu oamenii din echipa locală, să vorbim cu părinții și să înscriem copiii la grădiniță.

Cum a fost?

A fost greu, pentru că toată lumea din comunitatea de horahai din Castelu (romi-turci, nerecunoscuți de nicio etnie) vorbește turcă, iar noi o aveam cu noi doar pe Cadrie, mediatoarea școlară – singura din echipa locală care vorbește turcește, și cea în care oamenii au cea mai mare încredere. Greu a fost și pentru că majoritatea părinților au zero clase și nu știau să ne spună pe litere numele copiilor, să-i verificăm pe liste, sau să completăm, pentru ei, cererile de înscriere. Și că pe Garoafelor, strada săracă pe care am reușit s-o parcurgem într-o zi, erau, într-adevăr, foarte mulți copii. Ai căror părinți, dacă erau acasă, ba știau, ba nu știau să ne spună exact câți ani au, sau dacă sunt sau nu înscriși la grădiniță, sau dacă primesc sau nu tichete sociale. Este clar că înscrierea copiilor la grădiniță este doar primul pas – e nevoie de eforturi susținute în Castelu pentru a asigura frecvența regulată a acestor copii.

A fost însă bine, pentru că am reușit să completăm cereri de înscriere pentru 20 de copii – cât de-o grupă în plus. Și a mai fost bine că am stat de vorbă cu toții, voluntari, profesori, asistenți sociali, directorul școlii, viceprimarul, un consilier local, și noi, ONG-iștii care am mai lucrat în Castelu, și am pus din nou pe masa publică educația – și câteva posibile soluții care să ajute copiii săraci de-aici să meargă la grădiniță și la școală. În final, a fost bine că pentru o mână de oameni – voluntari cu profesii și interese diferite, care au vrut dinadins să ne ajute sau s-au nimerit din întâmplare, a fost un contact cu realitatea oamenilor săraci din Castelu pe care n-or să-l uite prea ușor, și care poate, la un moment dat, îi va face să se întoarcă să mai dea o mână de ajutor – acolo sau într-o comunitate similară.

Ce se întâmplă mai departe?

• Echipa locală continuă înscrierea copiilor la grădiniță. Pentru copiii nou înscriși, ar fi ideal ca școala să poată primi o educatoare care să vorbească limba turcă.
• Reality Check va ajuta asistenta medicală comunitară și consilierul local să demareze un proiect de baie publică în comunitate și caută fonduri pentru a deschide un program de masă caldă pentru copiii de grădiniță.
• Primăria analizează ideea de a face rost de un microbuz școlar care să aducă copiii la grădiniță, din septembrie, pentru a crește frecvența copiilor.

Înapoi la proiecte