Copiii au radiat de fericire în cele 5 zile petrecute în Tabăra de Educație prin Aventură VIAȚA la sfârșitul lunii iulie. Unora le-a mai fost și frică atunci când au fost ridicați cu niște scripeți de către grup la o înălțime de 13 metri sau când s-au cățărat pe stâncă. Dar teama și limitele de tot felul au fost depășite una câte una împreună cu fantastica echipă coordonată de Ilie.

Pentru majoritatea a fost ceva cu totul nou ca niște adulți să îi întrebe cum se simt, ce cred și ce își doresc și chiar să îi asculte. Li s-a insuflat încredere și speranță, iar copiii s-au deschis cum poate nu au făcut-o niciodată până atunci și au vorbit despre visurile lor, despre potențialul extraordinar pe care îl au.

Geansuna, o fetiță de 11 ani căreia îi place mult la școală, a tradus pentru colegii ei și pentru traineri din turcă în română și invers. Părinții ei prețuiesc educația, deși ei nu au avut șansa să învețe să scrie și să citească. Alexandru lua de fiecare dată mai multe sticle de apă în rucsacul lui. Cu toate că adulții din grup îi spuneau că au verificat și că toți copiii și-au luat apă cu ei, el voia sa fie sigur că nici un copil nu va suferi de sete pe traseu. E obișnuit să fie responsabil de mic. Acasă are grijă de frații și mai mici. Suna a fost însăși veselia întruchipată. Cum apărea, binedispunea pe toată lumea. Și totuși, în penultima zi colegii au găsit-o tristă, stând pe vine lângă un copac: Nu vreau să plec… a șoptit ea.

Deși locuiesc foarte aproape de mare, majoritatea dintre copii nu au fost niciodată pe plajă, iar munții au fost întotdeauna mult prea departe. Acum erau acolo, chiar în fața lor. Au făcut drumeții, au cules afine și au avut multe discuții ghidate de echipa de la Viața, discuții care i-au ajutat să se cunoască mai bine între ei, să se descopere și altfel decât se știau. Au vorbit despre încredere, curaj, perseverență, integritate, responsabilitate, solidaritate și chiar au semnat un contract de valori, în care au notat și regulile grupului, dar și ce și-au propus să facă în tabără.

Atenția, spiritul de echipă și capacitatea de coordonare le-au fost solicitate la maxim cu activități precum Parașuta Curcubeu. Au fost provocați să descopere ce importantă este încrederea între membrii grupului și au fost stimulați să comunice eficient pentru a ajunge la țintă urmând un traseu legați la ochi și așezați în șir indian. Ce le-a mai plăcut! Au copt bezele la foc de tabără și au fost invitați la o petrecere organizată special pentru ei. A fost o săptămână plină ochi cu experiențe și emoții pe care și le vor aminti mereu.

Înainte de a pleca din tabără, copiii au creat suveniruri pentru cei dragi. Apoi au discutat despre cum a fost, despre ce le-a plăcut cel mai mult și despre ce au învățat. Fiecare dintre ei a primit o brățară și și-a luat un angajament pe care trebuie să-l respecte până va reveni la Straja. S-a plecat către casă cu zâmbetul pe buze și cu lacrimi în ochi.